Asezare si climat
Baile Olaneşti, perla a staţiunilor romanesti, este situata în Nord-Estul Olteniei, jud.Valcea, la o distanţă de 18 km. de Rm. Valcea si la o altitudine de 450 m, intr-o zona colinars cu paduri de foioase. Spre nord si vest este inchisa de crestele calcaroase ale masivului Capatanei: Candoaia (1494 m), Stogul (1494 m), Caprareasa (1799 m), Vanturarita (1873 m) si Gera (1885 m)iar traseele turistice care strabat acesti munti sunt numeroase si inca putin cunoscute iubitorilor de munte din Romania.
Statiunea Olanesti are un climat placut, cu influente mediteraneene, caracterizat prin ierni blande si veri racoroase, cu temperatura medie de +9 grade C, precipitatii moderate si nebulozitate scazuta.
Factorii naturali de cura, şi anume factorul climatic, relieful variat şi factorul hidromineral, ce consta in cele peste 35 surse hidrominerale (30 izvoare şi 5 sonde ), dau posibilitatea tratarii la Olanesti a unei palete largi de afecţiuni.
Despre Statiunea Baile Olanesti
Prima atestare documentara a localitatii Baile Olanesti dateaza din 19 iulie 1527.
Apele minerale de la Olăneşti sunt menţionate prima dată într-un hrisov din 1760 şi sunt numite ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe moşia clucerului Toma Olănescu care construieşte primele camere de băi.
In privinta denumirii localitatii Olanesti, parerile sunt impartite. Unele izvoare sustin ca numele statiunii provine de la cavalerii armatei austriece. Acestia se numeau "olane", respectiv "ulani". Altii sunt de parere ca numele se datoreaza in mare parte boierilor locului, cum ar fi Toma Olanescu. Vestea efectului tămăduitor a fost intarita chiar de conducătorul revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, care se retragea aici, pe moşia Olanestilor impreuna cu grupul sau de boieri.
Primele analize ale acestor ape au fost facute de dr. Karl Friedrich Siller in anul 1830 ceea ce a determinat cresterea numarului de beneficiari ai tratamentului de aici. In anul 1853-1854 se face a doua analiza de catre Petrache Poenaru, iar mai târziu , de profesorul de chimie Alexe Marin.
În urma cererii generalului dr. Carol Davila, care vizitase statiunea împreuna cu elevii scolii de medicina din Bucuresti, în anul 1869, d-rul chimist Bernath Lendway face o noua analiza a izvoarelor si comunica rezultatul în ziua de 14 iunie 1869 printr-o telegrama in care isi manifesta surprinderea si incantarea, numind apele ca fiind “de natura extraordinara“. În anul 1873 apele minerale de la Olanesti sunt trimise la Expozitia din Viena, unde sunt din nou examinate, obtinand Medalia de Aur.
Dupa lucrarile chimice, analitice, comparatice, apele minerale de la Olanesti, s-au comparat cu mai multe surse straine si s-a constatat ca studiile geologice si hidrologice efectuate de dr.Knott, inspector general al apelor minerale din Austria, ca si analizele chimice ale tuturor izvoarelor minerale facute de prof. Krizan de la Institutul Chimic din Praga au permis ca în anul 1922 sa poata începe captarea, dupa cele mai noi tehnici ale vremii, a 22 surse de ape minerale. Actiunea a beneficiat si de sprijinul casei Rumpel A.G. din Viena, specializata în astfel de lucrari.
